Epocile strãvechi si veche

Epoca medie

Epoca modernã

Epoca contemporanã

Bust de bronz al
domnitorului Petru Rares
(1527-1538, 1541-1546)

Epocile strãvechi si veche:

Orasul Hîrlau se înscrie într-un spatiu de straveche si continua populare datorita marii varietati a conditiilor si resurselor naturale.

Dealurile înalte din vest au oferit piatra pentru constructii si mori, iar padurile ce le acopera au asigurat lemn de foc, pentru ridicarea de locuinte sau confectionarea diferitelor obiecte si unelte, sursa suplimentara de hrana prin fructele si vânatul lor ori adapost la nevoie.

Culmile mai domoale ale Câmpiei Moldovei, despartite de vai largi, de la est de oras, au prezentat, prin solurile cemoziomice ce le acopera si prin vegetatia de silvostepa, posibilitati optime pentru practicarea culturii cerealelor si cresterea animalelor.

Între aceste doua domenii naturale se afla aria de contact favorabila asezarilor umane, culturii vitei de vie si pomilor fructuferi.

Desigur, conditiile si resursele naturale reprezinta premise, dar evolutia unei asezari depinde si de conditiile social-istorice.

Cercetarile arheologice facute, atât în vatra orasului cât si în împrejurimi, au identificat urme ale vietuirii umane înca din paleoliticul superior (35000-10000 de ani î.H.). Astfel de urme s-au gasit pe Dealul Gurguiata (lame de silex fragmentare), Platoul Cires (un burin atipic din silex patinat), Dealul Visinului-Badeni (lame întregi si fragmente din silex albastrui si brun, puternic patinate), Movila Gradistei-Badeni (doua topoare fragmentare, plate, din marna silicioasa), Râpa Strâmbului (un fragment de topor plat din marna silicioasa), Platoul Sângeap (aschii si lame microlitice de silex patinat) si Dumbrava Sihastriei - sat Sticlaria (diferite piese de silex). Materialul arheologic descoperit apartine unei populatii de vânatori si culegatori.

În continuare s-au semnalat asezari din neolitic apartinând culturii Cris la Tarina Tiganilor-Pârcovaci (ceramica decorata cu barbotina sau cu mici butoni), culturii ceramicii liniare si culturii Precucuteni la Movila Gradistei-Badeni (fragmente ceramice).

Cultura Cucuteni -statiunea eponima se afla la 17 km sud de Hîrlau - se remarca prin numeroase asezari: Dealul Humariei, Platoul Sângeap, Pescaria Deleni, Tarinca-Maxut, Dealul Basaraba, Dealul Visinului, Râpa Strâmbului. Specificul acestei culturi este dat de ceramica pictata cu un mare rafinament artistic. Din epoca bronzului s-au descoperit fragmente ceramice în punctele: Valea Nicolina, Curtea liceului, Tarinca-Maxut, apartinând culturii Noua.

Asezari ale populatiei geto-dacice, individualizata înca de la începutul epocii fierului, s-au identificat în punctele: Dealul Miristii-Pârcovaci (Hallstatt), Curtea domneasca, la Caramidarie, Platoul Cires, Dealul Humariei, tarlaua Telina-Badeni (La Tene). în 1975 s-a gasit la Curtea domneasca un fragment din gâtul unei amfore grecesti, fapt care atesta legaturi posibile cu lumea elena.

Urme de locuire dacica din perioada corespunzatoare Provinciei Dacia au fost date la iveala la Curtea domneasca (bordeie, ceramica lucrata la mâna sau la roata, din pasta cenusie si rosie). Fragmentele de amfore romane gasite la Curtea domneasca, Dealul Humariei, Dealul Visinului si o moneda emisa de împaratul Traian descoperita la Feredeni, indica legaturi între dacii liberi si lumea romana.

Continuitatea de locuire a populatiei romanizate dupa retragerea aureliana este evidentiata de asezarile din punctele: Curtea domneasca si Dealul Visinului (sec. II-IV d.H.), Valea Nicolina, Dealul Humariei si Dealul lui Voda (sec. IV d.H.), Dealul Miriste-Pârcovaci (sec. VII-VIII d. H.).