Home  |   Acasa  |   Despre  |   Istorie  |   Oameni  |   Poze  |   Carte de oaspeti  |   Trenuri  |   Forum  |  
English  |   About Romania  |   When to go in Romania & Events in Romania  |   About Iasi  |   Linkuri  |  
Don't worry be happy  |  
 


Numele de Hīrlću

Epocile strćvechi si veche

Epoca medie

Epoca modernć

Epoca contemporanć




Bust de bronz al
domnitorului Petru Rares
(1527-1538, 1541-1546)


Epoca medie:

Īnceputul evului mediu este pus īn evidenta prin asezari apartinānd Culturii Dridu (sec. VIII-IX) descoperite la Tarina Tiganilor si Dealul Miriste-Pārcovaci. Din inventarul lor mentionam fragmentele ceramice decorate cu linii incizate vertical sau īn val si un fragment de cutit.

Fragmente ceramice apartinānd secolului al XI Mea s-au gasit pe Valea Nicolina, iar īn curtea liceului s-au descoperit resturi de borcane din pasta nisipoasa cu scoica din secolele XIII-XIV.

Dezvoltarea economico-sociala a comunitatilor romānesti a facut posibila aparitia unor formatiuni politice prestatale.

O astfel de formatiune, sustin unii istorici, s-a constituit si īn bazinul Bahluiului superior cu centrul la Hīrlau īn secolul al XlV-lea. Aceasta asezare, aparuta la un vad al Bahluiului, cu rol politico-militar, a constituit si un punct de schimburi comerciale, concentrānd de asemenea si mestesugari, dar mentināndu-si functia agricola.

Constituirea īn 1359 si apoi consolidarea statului feudal Moldova a avut influente pozitive asupra asezarii, amplificāndu-i rolul si determinānd o intensificare a circulatiei pe drumul continental care unea emporiile genoveze de la Marea Neagra si gurile Dunarii cu orasele de la Marea Baltica. "Drumul moldovenesc", cum se numea aceasta, trecea si prin Hīrlau si asa se explica stabilirea aici a unor colonisti sasi si unguri, care se ocupau cu comertul, mestesugaritul dar si cu agricultura, consolidānd viata urbana īnfiripata la vadul Bahluiului, topindu-se apoi treptat īn comunitatea autohtonilor.

Īn actul din 1 mai 1384, primul document intern pastrat de la un domn al Moldovei, prin care Petru l facea o danie catre ctitoria mamei sale, Margareta, din orasul Siret, se arata ca a fost dat "in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio". Mihai Costachescu, unul dintre cei mai competenti cercetatori ai documentelor medievale moldovenesti, a tradus acest pasaj astfel: "īn orasul Hārtau īn adunarea (la curtea, n.n.) mamei noastre preaiubite". Identificarea aceasta a fost īmpartasita de majoritatea istoricilor romāni.

Asupra toponimului Hīrlau s-au formulat diferite interpretari. Astfel, Victor Condurache credea ca numele ar proveni din limba pecenego-cumanilor si ar īnsemna "popas", istoricul C.C.Giurescu arata ca toponimul Hīrlau ar fi de provenienta maghiara, Narcis Cretulescu īl deriva de la "hārgau"-vas de masurat vinul, iar Ion Patrut considera ca are la baza antroponimul omonim. Mult mai verosimila ni se pare explicatia data de carturarul Melchisedec Stefanescu, episcop de Roman īntre 1879-1892, si acceptata de geograful Ion Conea si de istoricul Nicolae Stoicescu.

Acesta deriva numele orasului de la cuvāntul de origine slava "garto"-gārla. Transformarea fonetica a lui g īn h se explica prin influenta slavona. Raportānd explicatia lui Melchisedec la teren, observam o concordanta cu cadrul geomorfologic local. Credem ca nu este lipsit de importanta sa aratam ca istoricul Dionosie Fotino īn lucrarea "Istoria vechii Dacii...", Bucuresti, 1859, prezentānd delimitarea raialei Turnu, aminteste de "apa Hīrlaului", cunoscuta astazi sub numele de pārāul Gārla, iar Dimitrie Frunzescu īn cunoscutul sau dictionar, publicat īn anul 1872, īnregistra si un pārāu, afluent al Oltului pe teritoriul de atunci al judetului Olt tot cu numele de Hīrlau. Mentionam ca īn unele documente, emise īndeosebi īn timpul lui Stefan cel Mare, se foloseste numele "Civitas Bachloniensis". Desigur, forma aceasta apartine limbajului actelor oficiale, dar nu este exclusa ipoteza ca si īn vorbirea curenta sa se fi folosit denumirea de Tārgul Bahluiului, caci un stravechi obicei romānesc desemna tārgul dupa numele apei pe care era asezat.

Comunitatea urbana de aici se bucura de anumite libertati, īntrucāt Hīrlaul, ca toate orasele Moldovei medievale, era situat pe loc domnesc.

īn timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432) sunt amintiti boierul Bārla (la 4 august 1400) si paharnicul Mea (15 martie 1410), ambii din Hīrlau, indicānd rolul important pe care acestia īl aveau īn sfatul domnesc. Resedinta domneasca secundara de la Hīrlau, amintita īn actul din 1 mai 1384, īncepe sa fie folosita frecvent de Stefan cel Mare (1457-1504). Domnitorul a intuit rolul strategic al Hīrlaului, prin pozitia cvasicentrala īn cadrul Moldovei medievale, reconstruind si dezvoltānd, īn anul 1486, vechea curte, iar īn anul 1492 ridicānd si biserica "Sf. Gheorghe".

Dupa epoca lui Stefan cel Mare, īn vremea lui Stefanita (1517-1527) si a lui Stefan Lacusta (1538-1540), Hīrlaul, asa cum indica documentele, a exercitat o mare concurenta Sucevei.

Petru Rares (1527-1538 si 1541-1546) a fost prezent de nenumarate ori la Hīrlau, īnaltānd si biserica "Sf. Dumitru". Acesta se nascuse aici, dintr-o dragoste a lui Stefan cel Mare cu Maria, o jupanita din familia boierilor Cernat, casatorita cu un tārgovet hālauan, numit Rares, cu care a avut un fiu, Toader, cunoscutul pārcalab al cetatii Hotinului īntre 1530-1538.

Dupa domnia lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568) prezenta domnitorilor la Hīrlau īnceteaza, deoarece īncepānd cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prin mutarea capitalei la IASI, sistemul domniei itinerante dispare. Totusi este o exceptie īntre 1624-1626, cānd, īn urma arderii curtii domnesti de la lasi, Radu Mihnea muta capitala Moldovei la Hīrlau, aducānd unele īmbunatatiri si extinzānd curtea domneasca de aici. Structura administrativ-teritoriala cuprindea vatra si mosia (hotarul) tārgului.

Vatra tārgului medieval s-a dezvoltat dintr-un nucleu aflat lānga curtea domneasca, unde era si piata, la īncrucisarea actualei strazi Stefan cel Mare cu strada Bogdan Voda si nqloba locuinte, pravalii, ateliere mestesugaresti, curti si jradini. Se īntindea īn nord si vest pāna la poalele Dealului pjetrosu, īn nord-est pāna la pārāul Nicolina, īn est pāna īn dreptul actualei Scoli generale, iar īn sud limita era data de albia Bahluiului. Mosia (hotarul) tārgului era mai extinsa decāt īn prezent, incluzānd si teritoriile pe care s-au format actualele sate Zagavia si Maxut. Cuprindea vii, livezi, fānete, padure, terenuri cultivate cu cereale, iazurile de pe Valea Gurguiata, amintite īntr-o hotarnica la 1700 si vadurile de moara pe Bahlui.

Fiind sediul unei curti domnesti exista si un "ocol al curtii si tārgului Hīrlaului" care cuprindea satele: Deleni, Feredeni, Storesti, Flamānzi, Uriceni (azi Nicolae Balcescu), Fetesti, Scobinti, Macicateni, Sendreni, Turda (aceasta se mai numea si Uzunesti si era situat pe Miletin, iar īn aprilie 1576 domnitorul loan Voda l-a trecut sub jurisdictia ocolului curtii). Pe lānga aceste sate ocolul cuprindea si silistile Radeni, Butcateni, Cobāla si Zbereni.

Asezarea avea o administratie dubla: una care reprezenta obstea si alta care reprezenta domnia. Prima era formata dintr-un soltuz si 12 pārgari, iar cea de-a doua era reprezentata de un ureadnic (vornic). Cea mai veche mentiune despre soltuzul de Hīrlau este din 28 martie 1624, cānd se aminteste un anume Costin Boghiu!, iar un oarecare Petru Ureadnicul de Hīrlau este amintit īn 1546.

La Hīrlau era si resedinta tinutului cu acelasi nume, unul dintre cele mai īntinse din Moldova, mentionat pentru prima oara īn 1548, dar care probabil a fost īnfiintat īn secolul al XV-lea.

Viata economica se remarca prin activitati mestesugaresti (olarit, confectionarea pietrelor de moara). Existau, de asemenea, croitori, curelari. Pe Bahlui erau mori de apa, iar īn preajma curtii domnesti se gaseau cuptoare de topit fier.

Dar, pe lānga activitatea mestesugareasca proprie, Hīrlaul s-a impus si printr-o bogata activitate comerciala (dugheni, cārciumi, vama pentru produsele interne), īntretinānd relatii cu centre din Polonia, Germania, bucurāndu-se de un anumit renume si asa se explica participarea unei delegatii a orasului la Conciliu! de la Constanta (īntre ianuarie 1415 si martie 1416).

Agricultura juca un rol important īn viata economica a tārgului medieval, īn special viile de aici ajunsesera la un anumit prestigiu. Nu īntāmplator pecetea (sigiliul) tārgului ave" o vita de vie cu tirs dionisiac si struguri. Vatra si mosia tārgului apartineau tārgovetilor (dominiu^ utile), iar dreptul superior al domniei (dominium eminens) consta īn dijme si servicii, īncepānd din a doua jumatate a secolului al XV-lea se infiltreaza boierii si biserica (mitropolia manastirile Putna, Bistrita, Neamt, Probota), prin danii de vii sj vaduri de moara facute de domnitori, dar īn prealabil cumparate de la tārgoveti.

Astfel, īn a doua jumatate a secolului al XVI-iea, proprietatea tārgovetilor nu mai era predominanta. Mai tārziu domnitorii considerau ca pot īnstraina parti din mosia si vatra Hīrlaului fara sa mai cumpere de la tārgoveti, īn acest mod procedeaza domnitorul Stefan Petriceicu īn anul 1673, cānd daruieste schitului Zagavia 20 de pamānturi, 12 falci fāneturi din hotarul tārgului si un vad de moara pe Barilul, īn jurul schitului s-a format apoi satul Zagavia.

La 14 iulie 1700 domnitorul Antioh Cantemir daruieste 60 de pamānturi boierului Maxut, formāndu-se mosia si satul cu acelasi nume de la nord de orasul actual.

Domnitorul Constantin Racovita doneaza, la 25 martie 1756, partea ce mai ramasese din mosia Hīrlaului (900 ha) īmpreuna cu vatra sa Manastirii Precista Mare din Roman, metoh al Manastirii "Sf. Spiridon" din lasi. Tārgovetilor li se impune la 10 februarie 1759 sa plateasca cāte un leu de gospodarie si sa dea dijma manastirii. Acestia se īmpotrivesc si abia la 2 decembrie 1783 se ajunge la o īnvoiala cu epitropii Casei "Sf. Spiridon" din lasi, prin care tārgovetii se obligau sa dea 10 oca de ceara pe an. Aceasta dare a crescut fa 20 oca īn 1802 si 35 oca īn anul 1804.

Lipsit de mosie, ramas si fara ocol, dezintegrat treptat pāna īn anul 1637, Hīrlaul cunoaste un declin accentuat īn secolele XVII-XVIII. La cauzele amintite se adauga si altele. Vechile drumuri de comert, prin patrunderea turcilor īn bazinul Marii Negre, si-au pierdut importanta, iar cele noi s-au orientat pe directia vest-est.

Numeroasele invazii si-au avut si ele rolul lor. Astfel, īn 1650 Hīrlaul a fost ars si pradat de tatari si cazaci, īn 1687 a fost pradat si ars de tatari, īn 1691 a fost pradat de ostile poloneze ale lui Jan Sobieski, īn 1711 a fost pradat si ars de turci.

Declinul politic si economic a determinat scaderea demografica si chiar restrāngerea vetrei, cum ne arata microtopomia locala, care īnregistreaza toponimicul Siliste, semnificānd un loc parasit.

Spre sfārsitul secolului al XVIII-lea si īnceputul secolului al XIX-lea, urmare a slabirii monopolului turcesc de dupa pacea de la Kuciuk Kainargi (1774), īncepe sa se dezvolte din nou comertul prin stabilirea tārgului saptamānal si a 4 iarmaroace pe an īnregistrāndu-se o oarecare īnviorare economica.

La 15 februarie 1806, domnitorul Alexandru Moruzzi da un hrisov tārgului Hīrlau, care continea privilegii pentru negustorii i mestesugarii straini ce doreau sa se stabileasca aici. De asemenea, se acorda tārgovetilor dreptul īn bloc si nu nominal de a avea teren numai pentru pasunatul animalelor (toloaca), caci mosia ramānea īn continuare Epitropiei "Sf. Spiridon" din lasi, dar unii locuitori l-au folosit si pentru cultura plantelor.

Primele informatii asupra numarului populatiei Hīrlaului le avem de la misionarii catolici Bartolomeo Basseti si Marco Bandini. Basseti aprecia, la 1643, ca Hīrlaul avea 350 de case (1200 locuitori), iar Bandini, īn 1643 estima la 200 numarul de case (circa 1000 locuitori). Mai veridica si mai detaliata catagrafia din 1744 indica 171 de case (circa 855 locuitori), din care 17 erau ale suditilor (supusi straini), si 35 ale scutelnicilor spatarului lordache Cānta. Condica liuzilor, din 1803, consemneaza 162 capi de familie (circa 810 locuitori) din care 75 Nuzi bimici, 27 breslasi si 60 evrei. Catagrafia din 1820 ne da 548 capi de familie (circa 2740 locuitori) din care 312 liuzi, 83 bimici, 105 hrisoloviti (evrei) si 48 scutelnici sau breslasi. Ultimul izvor statistic indica o crestere demografica semnificativa, care se explica prin stabilirea la Hīrlau a populatiei evreiesti din Galitia si Podolia, beneficiara a unor privilegii prevazute īn hrisovul din 1806, dar si continuarii emigratiei populatiei romānesti din Bucovina (zona Patrauti) care si-a construit biserica "Sf. Neculai" īn 1797, īn prejma careia s-a format cartierul Munteni.

Aceasta infuzie de populatie, care avea scopul de a revitaliza demografic si economic Hīrlaul, si-a pus amprenta si asupra fizionomiei asezarii. Astfel, evreii, practicanti ai comertului si mestesugurilor, au construit pe locul vechiului tārg, din care nu se pastrasera prea multe cladiri, deoarece ele fusesera īn cea mai mare parte din lemn sau alte materiale putin rezistente, avānd si trista soarta a invaziilor si incendiilor amintite deja, casele cu aspect de ghetou. Casele acestea, īn general numai cu parter, construite īn front continuu, cu o Dezvoltare īn adāncime, aveau o singura camera la strada, folosita īn scop comercial sau mestesugaresc, iar celelalte (de "bicei doua sau trei), care din imposibilitatea iluminarii naturale erau tot timpul īntunecoase, constituiau locuinte familiale.

Materialul de constructie era caramida, iar acoperisul o doua ape, din dranita, apoi din tabla. Majoritatea aveau sub" beciuri din piatra, īn spatele fiecarei case era o curte mica n 14 stānjeni domnesti, adica aproximativ 27-32 metri) cu cātev atenase. Spre centru tārgul era mai īndesat, curtile < strāmtau, dughenile īncepeau sa se īngramadeasca unele īn altele, īncāt strazile pareau ca aveau doua cladiri lungi de parte si de cealalta, cu cāte un mic gang din loc īn loc.

Romānii bucovineni, stabiliti īn cartierul Munteni, se ocupau cu agricultura, cresterea animalelor (īn special oi) si carausia Casele lor aveau un aspect rural, de forma dreptunghiulara, ci doua camere, tinda si prispa cu stālpi. Ele aveau un schelet din lemn completat cu zidarie, acoperis īn patru ape, realizat din dranita, iar mai tārziu din tabla. Retrase de la strada, aveau curti largi si numeroase atenase.

Īn evul mediu, īndeosebi īn secolele XIV-XVI, la Hārtau au fost emise hrisoave domnesti sau au avut loc semnificative evenimente politice consemnate īn cronica timpului.

La 6 decembrie 1497 Stefan cel Mare a sarbatorit victoriile asupra armatelor poloneze, conduse de regele Albert, de la Codrul Cosminului, Lentesti si Cernauti. Cronicarul Grigore Ureche scria: "si acolo (la Hārtau n.n.) atunci domnul Stefan voievod a facut mare ospat tuturor boierilor sai de la mare la mic si atunci a instituit multi viteji si i-a daruit cu daruri scumpe, la fiecare dupa vrednicia sa".

La 12 iulie 1499, la Hīrlau, a fost īncheiat tratatul de pace moldo-polon, īn care se consfintea deplina egalitate īntre cele doua state, constituind un mare succes diplomatic al lui Stefan cel Mare.

La 4 mai 1518, īn timpul domniei lui Stefanita, s-a īncheiat la Hīrlau un alt tratat moldo-polon de pe aceleasi pozitii ca si cel din 1499.

La 26 octombrie 1518 Stefanita sarbatoreste victoria de la Ciuhru, din 9 august acel an, cānd o oaste moldoveneasca, condusa de vornicul Petre Carabat, īnfrānge pe tatarii de la Pericop, ce aveau īn frunte pe sultanul Albu. Letopisetul lui Grigore Ureche consemneaza: "Si acolo (la Hīrlau n.n.) daca s-au adunat, ospetie si bucuria mare au fost si pre toti vitejii cei buni i-au daruit Stefan Voda.".

Īn aprilie 1523, din ordinul lui Stefanita, influentat de intrigile boieresti, la Hīrlau, este executat Luca Arbore. El fusese portarul Sucevei (1486, 1498-1523), iar īntre 1517-1522 si-a exercitat autoritatea politica īn calitate de tutore, deoarece Stefanita era minor. Referindu-se la acest tragic eveniment, carul Grigore Ureche afirma īn Letopiset ca, "nici judecat,

La 20 ianuarie 1527, dupa ce boierii īl īntāmpinara la lina Petru Rares a fost īnscaunat domn, asa cum consemneaza cronica lui Macarie, la Hīrlau, orasul sau natal.

La 11 septembrie 1552, īn urma īnfrāngerii lui Joldea, la te stolnicul Petrea din Lapusna este proclamat domn la Hīrlau de catre boierii filo-poloni sub numele de Alexandru Lapusneanu.

La 22 iunie 1553, la Hīrlau, Alexandru Lapusneanu īntareste prin juramānt tratatul moldo-polon din anul 1552. La Hīrlau au facut un scurt popas Movilesti!, īnaintea tragediei de la Dracsani, din seara zilei de 3 august 1616. Viata culturala a Hīrlaului medieval a fost influentata de prezenta curtii domnesti, folosita adesea de domnitori pentru emiterea de acte. Stiinta de carte, cunoasterea limbilor straine era necesara si īn activitatea comerciala. Faptul ca o delegatie a orasului a participat, cum am aratat, la Conciliu! de la Constanta (Baden), unde se discuta schisma papala, husitismul, reunirea bisericilor catolica si ortodoxa, indica existenta unor oameni cu un nivel cultural ridicat.

Īntr-un raport al agentului imperial Belsius catre Maximilian de Habsburg, din 13 aprilie 1562, se arata ca: "dupa incendiul din Hīrlau Despot, are de gānd sa mute colegiul la Cotnari, la o jumatate de leghe departare". Acest colegiu, considerat ca prima scoala de nivel mediu din Moldova, se pare ca a fost īnfiintat dupa 1551 de catre domnitorul Alexandru Lapusneanu, adversar īnversunat al reformei, avānd deci un caracter ortodox si īnscriindu-se īn spiritul mostenirii culturale din spatiul romānesc de la est de Carpati. Se pare ca la Hīrlau, sub īndrumarea cronicarului Azarie, au īnvatat si copiii lui Alexandru Lapusneanu.

Dintr-un hrisov al scolilor, emis de domnitorul Grigore Ghica 1766, aflam ca s-a numit si la Hīrlau un dascal, platit cu 60 ī lei, indicānd existenta unei scoli de nivel elementar. Totusi, īnceputurile īnvatamāntului īn oras trebuie sa fie mai vechi, īntrucāt īn matricolele Universitatii din Cracovia se afla īnscrisi si" doi studenti din Hīrlau: Mathei īn 1428 si Petru lacobi īn 1490, ori īn mod logic acestia trebuiau sa aiba unele cunostinte din mediul local pentru a frecventa prestigioasa institutie poloneza.