Clima

Flora si vegetatia

Fauna

În centrul orasului

Din centru spre gara

Pe strada Bogdan Voda

Biserica "Sf. Gheorghe" (1492)

Pe strada Bogdan Voda:

Acest traseu se constituie într-o artera care strabate zona centrala si nordul orasului, fiind si calea de acces spre drumurile care leaga Hîrlaul de comuna Deleni si municipiul Botosani.

Pe prima portiune, care începe de la rondul cu bustul domnitorului Stefan cel Mare si tine pâna la intersectia cu strazile Musatini si Minai Eminescu, lunga de 200 metri si marginita de multicolore covoare florale si thuja, cu largi spatii pietonale, se afla blocuri cu 3-5 niveluri, proiectate în cea mai mare parte de arhitectii Gh.Cheptea si Rodica Vuza. O parte din aceste blocuri au la parter spatii comerciale.

Astfel, pe partea dreapta se afla: o cofetarie, lânga care este un chiosc de ziare, apoi o librarie, o papetarie, o mercerie, magazinul de produse chimice, magazinul de legume-fructe, magazinul de articole sport-turism, magazinul de mezeluri-brânzeturi, magazinul de mobila si un cafe-bar, iar pe partea stânga: o parfumerie, magazinul "Gospodarul" si gradina de vara.

De asemenea, în aceasta zona se afla Casa de cultura (într-o cladire construita în 1962 pentru a servi ca restaurant, deci inadecvata scopului actual, impunându-se construirea unui edificiu cu spatii corespunzatoare), apoi Cinematograful, construit în anul 1959, cu o capacitate de 342 locuri, prevazut si cu o mica scena necesara spectacolelor muzicale si teatrale, iar vis-a-vis de cinematograf este agentia CEC.

Dincolo de intersectie, pe strada Musatini, dupa ce trecem printr-un mic parc cu thuja si trandafiri, având si o fântâna arteziana, strajuita de un stejar secular, privirea ne este atrasa de cladirea Primariei orasului. Edificiu de proportii echilibrate cu parter si etaj, prevazut la intrarea principala cu un balcon din fier, a gazduit între 1856-1881 Scoala primara de baieti, dar cladirea este mai veche si era cunoscuta sub numele de "localul oilor", deoarece aici se închideau animalele de pripas. Sub conducerea inginerului Ion Tudor, în 1914, se fac unele lucrari pentru a o adapta functional în scopul de a servi ca primarie, iar în 1965 este din nou renovata si extinsa, în urma carora cladirea capata înfatisarea actuala.

Deasupra usii balconului se afla arborat steagul orasului Hîrlau, compus din patru câmpuri: doua albe si doua rosii, iar în mijloc este stema urbei în forma de scut împartit în trei câmpuri. Astfel, câmpul de sus, de culoare rosie, îl reprezinta pe "Sf. Gheorghe" omorând balaurul, câmpul din dreapta este argintiu si prezinta trei arbori cu coroane verzi pe o terasa cu vegetatie marunta, iar câmpul din stânga, de culoare azurie, are reprezentata o coarda de vita de vie, cu frunze si ciorchini de aur, asezata pe o banda. La partea superioara scutul este timbrat de o coroana murala de argint, cu cinci turnuri, amintind de importanta functie politico-administrativa din trecut. Tot pe strada Musatini, în apropiere de primarie, flancate de blocuri cu cinci niveluri, se afla Sinagoga si sediul comunitatii evreiesti. Sinagoga a fost construita, asa cum arata inscriptia de la balcon, între 1814-1816, si cuprinde cinci încaperi, iar sala mare are picturi realizate de Sloima Mendel în anul 1924.

Fiindca Sinagoga condenseaza existenta comunitatii evreiesti, deoarece religia a fost factorul ordonator esential si fiecare generatie vreme de aproape doua sute de ani si-a lasat un semn sau o amintire aici, credem ca e prilejul cel mai potrivit pentru a face o scurta prezentare a acestui grup etnic.

De când sunt evreii în oras nu se stie precis, dar la curtea lui Stefan cel Mare de la Suceava era un doctor evreu, Smil, din Hîrlau, care îl trata de guta. Raportul din 13 aprilie 1562, al agentului imperial Belsius catre Maximilian de Habsburg, mentioneaza la Hîrlau si evrei, dar nu este clar daca ei erau localnici sau în trecere. Din a doua jumatate a secolului al XVI l Mea, dar mai ales la începutul secolului al XlX-lea, se stabilesc la Hîrlau, datorita înlesnirilor promise de domnitorii Moldovei, emigranti evrei din Galitia si Podolia. Era un grup oarecum exotic pentru localnici, deoarece barbatii aveau un port iudeo-polon alcatuit din caftan negru, croit pe talie si legat cu o cingatoare de matase si pe cap un "stramer, adica o caciula cu 13 colturi de samur, perciuni si barba. Aceasta vestimentatie, simbolizând identitatea, deci ca o pavaza împotriva celor doua primejdii: asimilismul si antisemitismul, a fost abandonata în primii ani ai domniei lui Al.l.Cuza, când adopta portul european, semn al integrarii în societatea româneasca, mai mult din proprie initiativa decât prin înlesniri ale statului. Pe lânga port ei au adus si stilul de casa cu aspect de ghetou.

în anul 1751 ei erau organizati într-o gilda, iar din 1834 într-o comunitate. Printr-un hrisov al domnitorului Grigore Ghica, dat la 30 martie 1768, li se îngaduie evreilor din Hîrlau sa-si construiasca o casa de rugaciune si o baie rituala.

Bazându-ne pe cercetarile noastre, dar si pe o serie de lucrari, între care amintim Enciclopedia Iudaica, vol.7, Ierusalim, 1972, unde articolul despre Hîrlau este redactat de istoricul Teodor Lavi, putem reconstitui si dimensiunile demografice ale acestui grup etnic, care se ocupa mai mult cu negustoria si mestesugurile, apoi unii au înfiintat si mici întreprinderi industriale. Pentru anul 1803 Teodor Lavi da cifra de 784 membri, dar Condica Nuzilor din acel an consemneaza 60 evrei capi de familie, deci daca apreciem la 5 membrii fiecarei familii ar fi 300 de oameni. Catagrafia din 1820 indica 105 evrei hrisovoliti, deci circa 525 de oameni. Grupul etnic evreu avea 2254 membri (56,6% din populatia orasului) în 1886, iar în 1899 ajunsese la 2718 membri (59% din populatia orasului), dupa care scade datorita unui curent migrator spre SUA, apoi spre Palestina, la 2032 membri în 1930 si 1717 membri (45% din populatia orasului) în 1941. O usoara crestere se înregistreaza în anul 1947, când erau 1936 evrei datorita venirii unor refugiati din Stefanesti, Frumusica si Lespezi.

Actiunile întreprinse de regimul comunist-totalitar vizând distrugerea proprietatii private, dar mai ales etatizarea din 11 iunie 1948, a determinat o emigrare în masa spre noul înfiintat stat Israel, astfel ca la începutul anului 1949 mai ramasesera doar 600 membri.

Este adevarat ca la instaurarea regimului comunist totalitar în Hîrlau si-au adus aportul, ca de altfel si în alte parti ale României si unii evrei, dar ei nu au reusit sa controleze sau sa schimbe conducereea comunitatii locale, cum s-a întâmplat la nivel central, prin înlaturarea dr. Wilhelm Filderman.

Gresit ar fi sa consideram întreaga comunitate evreiasca drept comunista sau cu simpatii comuniste, datorita câtorva indivizi, care, dupa cum indica documentele cercetate de noi, s-au razbunat si pe conationalii lor. Marea majoritate a stat în expectativa, caci multi detineau mici întreprinderi, ateliere, magazine si când regimul si-a concretizat intentiile a urmat emigrarea în masa, despre care am amintit. Curentul migrator spre Israel, mult mai redus, a continuat cu unele întreruperi pâna astazi, determinând scaderea vertiginoasa a numarului de membri ai comunitatii. Astfel, în anul 1960 erau 200 de membri, în 1970 erau 160 membri, în 1980 erau 100 membri, iar în 1994 erau 23 membri, majoritatea persoane de vârsta înaintata. Mentionam ca la recensamântul din 1992, bazat pe libera optiune, s-au declarat de nationalitate evreiasca numai 12 persoane.

Evident, acest grup etnic nu trebuie analizat numai demografic si economic, ci si sub aspect cultural. Astfel, la Hîrlau erau în perioada interbelica 7 sinagogi si case de rugaciune, o scoala israilito-româna, doua asociatii culturale, despre care am amintit deja.

Chiar daca sunt raspânditi în toata lumea, ei nu au uitat locul de unde au plecat, si în Israel exista "Asociatia evreilor originari din Hîrlau", cu circa 500 de membri, având sediul la Tel Aviv si condusa pâna în 1993 de dr. Leon Halpem, iar în prezent de dl. Filip Faibis. în fiecare an, mai ales în luna Elul, ultima luna a calendarului religios mozaic, sau între Ros-Hasana si lom-Kipur, multi vin la Hîrlau, îndeplinind un stravechi precept iudaic, pentru a se reculege la Kivrei-avot (mormintele familiei) din cimitirul "Bojica" (965 de morminte, unele cu pietre funerare din secolul al XVI l Mea) si cimitirul "Eternitatea" (1644 morminte), înfiintat acum 120 de ani. Din rândul comunitatii evreiesti din Hîrlau sau din familiile originare de aici s-au ridicat o serie de personalitati, unele cunoscute în România, altele cunoscute în Israel, dar care, în ambele situatii, au facut cinste orasului. Dintre aceste personalitati mentionam pe: Dr. Walter Abeles, fost secretar în Ministerul Sanatatii din Israel, apoi ambasador al tarii în Columbia. Jean Ancei, istoric la Institutul Yad Vashem si Institutul dr. Niemirower de pe lânga Universitatea din Ierusalim. S-a ocupat de istoria evreilor din România, publicând 12 volume de documente. Lucian Boz, critic si ziarist la ziarele "Adevarul" si "Dimineata".

Monte Cahana (Mihail Canianu), cunoscut folclorist si publicist. A tiparit, în 1888, culegerea de "Poezii populare, doine, culese si publicate întocmai cum se zic", cuprinzând cântece de dragoste, de dor, de jale, de catanie, de razboi, adunate din zona Hîrlaului, redând pentru prima data la noi în tara forma autentica a acestor creatii folclorice, în lucrarea "Deochiul si Faptul" (1893) a abordat monografic descântecele, deschizând noi directii în folcloristica româneasca.

Ady Cârmi, avocat si notar la Ierusalim. Este un cunoscut publicist în presa de limba româna din Israel. Horia (Oisie) Carp, ziarist la "Curierul israeltt", ziar al evreilor pamânteni. A fost senator în Senatul României în perioada interbelica si prieten apropiat al liderului evreilor din România, Dr. Wilhelm Filderman.

Matatiahu Carp, memorialist. A scris volumul "Cartea neagra", prezentând tragediile evreilor români din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Mihai (Davidsohn) Davidoglu, dramaturg. Autor de piese de teatru inspirate din mediul industrial ("Cetatea de foc") si din viata pescarilor ("Omul din ceatal").

Reuven Feuerstein, profesor universitar, psiholog, laureat al Premiului Israel.

Samuel Haber, vicepresedinte al organizatiei evreo-americane "Joint Distribution Commitee".

Caro/ lancu, istoric, profesor universitar, directorul Centrului de Studii Evreiesti si Ebraice de la Universitatea "Paul Valery" din Montpellier (Franta). A publicat studii privitoare la istoria evreilor din România. Se remarca volumele "L'emancipation de Juifs de Roumanie (1913-1919)" si "Evreii din România (1866-1919) de la excludere la emancipare sau Bleichroder et Gremieux".

Dr. Michael Landau, reprezentant de seama al miscarii sioniste. A fost deputat în Parlamentul României interbelice, proprietar si redactor al ziarelor de limba idis "Der Id", si "Unser Zeit", aparute la Chisinau. în Israel, unde a emigrat în 1933, a fost director în Ministerul de Finante si director general la Mifal Hapais.

Marcel (Marcovici) Meridan, avocat si autor al volumului "Hîrlau, târgusorul evreiesc al tineretii mele. Oameni, credinte, obiceiuri", publicat în limba româna, în 1993, la Tel-Aviv, în care evoca târgul cu agitatia, coloritul si pitorescul sau din primele decenii ale secolului nostru, urmarind si modul cum si-au rostuit viata conationalii sai plecati în lumea larga.

Son/a Natra, profesoara la Academia de arte din Tel-Aviv. S-a afirmat în domeniul picturii, sculpturii si poeziei. Eugen Relgis, scriitor umanitarist.

M.Ronetti-Roman, scriitor, autorul dramei "Mânase", relevând conflictul dintre generatia vârstnica cuprinsa de prejudecati si cea tânara emancipata, în privinta relatiilor sociale si al poemului romantic "Radu"! A frecventat curent saloanele societatii "Junimea" din lasi si a lucrat si la ziarul "Timpul", cunoscându-l pe Mihai Eminescu Shimon Rosen, proprietar de vii si cârciumar. A participat la primul Congres mondial sionist de la Basel, organizat de Theodor Herzl în anul 1904.

Dr.S.I.Stern (în Israel Samuel Kohavi), licentiat în drept al Universitatii din Bologna (Italia). A fost directorul Scolii primare israelito-române "Cultura", apoi a condus la Bucuresti ziarul "Renasterea noastra", oficios al Partidului Evreiesc.

Chaim lankel Zaidman, scriitor de limba idis. A publicat la Ierusalim, în 1982, în limba idis, volumul "Der hoiv fun dem zichum", adica "Datoria memoriei", în care evoca perioada traita în orasul Hîrlau. Dalia Zoller, cântareata de opereta la Tel Aviv.

Revenim la intersectie si ne abatem putin la stânga, pe strada Mihai Eminescu, unde se afla o serie de blocuri si Liceul oStefan cel Mare". Liceul, un vechi deziderat al Hîrlauanilor, a fost înfiintat în anul 1953, în localul actualei Scoli generale, iar în 1959 s-a construit cladirea actuala, extinsa în anul 1973. La 29 mai 1993, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la înfiintare, s-au organizat ample manifestari cultural-artistice si sportive, dezvelindu-se si placa aniversara de deasupra usii de la intrarea în corpul vechi al cladirii. Cuprinde 22 de sali de clasa, laboratoare, cabinete, ateliere, sala de sport, biblioteca, internat si cantina. Pâna în anul 1977 liceul a avut profil real-umanist si prin activitatea cadrelor didactice si rezultatele elevilor îsi crease un binemeritat prestigiu, editând si revista "Anotimpuri".

Din 1977 si pâna în 1990, liceul a fost sub patronajul Ministerului Industriei Chimice. Profilul a fost schimbat cu clase de chimie industriala, mecanica, agricol, industria lemnului, constructii, iar institutia coordonatoare era întreprinderea de Mase Plastice lasi.

Lipsa profilului real-umanist a însemnat pierderea elevilor mai buni din zona, care se îndreptau spre licee din lasi. Dupa 1990 s-a revenit la profilul real-umanist si în prezent se afla într-un proces de refacere a prestigiului de altadata, desi înca nu are toate posturile încadrate corespunzator. În anul scolar 1992-1993 avea 710 elevi si 49 cadre didactice.

La parterul internatului functioneaza Dispensarul policlinic, iar în apropiere se afla Circa sanitara a orasului, Gradinita nr.1 si atelierele liceului (ultimele doua functioneaza în cladirea fostei Scoli israelito-române "Cultura", construita din donatia baronului Maurice de Hirsch si Moses Montefiore în anul 1904). Ne întoarcem pe strada Bogdan Voda si urcam putin în panta, iar pe stânga se observa cladirile spitalului. Este una dintre cele mai vechi institutii sanitare din Moldova. A fost înfiintata la 11 mai 1854 de catre logofeteasa Pulcheria Ghica, care a donat 300 galbeni, iar la 29 mai 1857 a fost pus sub patronajul Casei "Sf. Spiridon" din lasi, facându-i o noua donatie de 10500 galbeni. Cu acest prilej mai fac donatii: Ecaterina Ghica-10000 galbeni, Grigore Crupenschi-7000 lei vechi, Vasile loan-doua dughene si doua vii.

Capacitatea crescuse de la 10 paturi în 1854 la 24 paturi în 1857; în spital era amenajata si capela "Sf. Spiridon" a carei absida se vede si astazi (cladirea cu etaj). Mai la vest se afla o cladire construita în 1958 si supraînaltata cu înca un nivel în 1977, în care a functionat mult timp Dispensarul policlinic. Gradul de uzura al cladirilor impune construirea unui nou edificiu pentru spital, mai ales ca el coordoneaza asistenta sanitara într-o zona în care traiesc peste 60000 de oameni.

Dupa bifurcatia din care pleaca strada Primaverii (în trecut se numea Pulcheria Ghica), unde se afla un magazin alimentar, panta se termina si intram într-o zona cu case si vile cochete.

Pe partea dreapta, în valea Nicolina, se vede cartierul Siliste, evidentiindu-se caminul-spital (416 paturi) si stadionul. La est de cartierul Siliste orizontul este închis de Dealul viilor. Dar viile de pe acest deal nu sunt cele mentionate în documentele medievale, care au facut faima Hîrlaului. Acele vii se aflau pe pantele Dealului Pietrosu, la extremitatea sudica a Culmii Holmului, culme care apare în documente la 20 si 23 noiembrie 1499 sub numele de "Muntele Hârtaului", semnificând intentia diacului de a exprima masivitatea sa în raport cu împrejurimile domoale.

Ca vechile vii se gaseau pe pantele Dealului Pietrosu, aflam din hotamica mosiei târgului din 3 noiembrie 1757, când Andrei Tenchiul si Gheorghe Tapalug, târgoveti batrâni, care au fost si la hotamica din 1700, pe vremea lui Antioh Cantemir, declara sub prestare de juramânt "c-au fost viile gospod între doua drumuri ce îmbla catra Deleni si catra Hârtau", adica între strada Bogdan Voda si strada Primaverii de astazi.

Strada Bogdan Voda se termina la intersectia cu strada Nucilor, dupa care începe satul Maxut din cadrul comunei Deleni, totusi, Filiala ACR, Autoservice "Dacia", Autobaza (moara "Zaharia" a fost transformata în garaj, dar traditia macinisului a fost reluata în apropiere, pe strada Al. Lapusneanu, de SC "Petrumi" SRL), un chiosc alimentar si un magazin de legume-fructe se desfasoara în continuare, impunându-se si aici o noua delimitare.